Tulburarea de depersonalizare sau sindromul de depersonificare este o boală în care persoana se simte deconectată de propriul său corp, ca și cum ar fi un observator extern al acesteia. Este obișnuit să existe și simptome ale lipsei de realizare, ceea ce înseamnă o schimbare în percepția mediului care îl înconjoară, ca și cum totul din jurul său este ireal sau artificial.
Acest sindrom poate apărea brusc sau treptat și, deși poate apărea la oameni sănătoși, în situații de stres, oboseală intensă sau consum de droguri, este foarte asociat cu boli psihiatrice, cum ar fi depresia, tulburările de anxietate sau schizofrenia sau bolile neurologice. cum ar fi epilepsia, migrena sau leziuni ale creierului.
Pentru a trata tulburarea de depersonificare este necesară urmărirea unui medic psihiatru, care va ghida utilizarea medicamentelor cum ar fi antidepresive și anxiolitice, precum și psihoterapie.
Principalele simptome
În tulburarea de depersonalizare și de derealizare, persoana își prelucrează emoțiile într-un mod alterat, dezvoltând simptome precum:
- Simțind că ești un observator extern al corpului tău sau că corpul nu îți aparține; Notiunea că ești separat de tine și de mediul înconjurător; Senzație de ciudățenie; Privește-te în oglindă și nu te recunoaște; li s-a întâmplat sau dacă doar au visat sau și-au imaginat aceste lucruri. Să fii undeva și să nu știi cum ai ajuns acolo sau ai făcut ceva și să nu-ți amintești cum; Să nu recunoști unii membri ai familiei sau să nu-ți amintești evenimente importante din viață; de parcă ar fi doi oameni diferiți, pentru că își schimbă mult comportamentul de la o situație la alta; se simt de parcă totul este estompat, în așa fel încât oamenii și lucrurile par a fi departe sau neclar, ca și cum ar fi somn de zi.
Astfel, în acest sindrom, persoana poate avea senzația că este visător de zi sau că ceea ce trăiește nu este real, de aceea este comun ca acest sindrom să fie confundat cu evenimentele supranaturale.
Debutul tulburării poate fi brusc sau treptat, iar alte simptome psihiatrice, cum ar fi schimbările de dispoziție, anxietatea și alte tulburări psihice sunt frecvente. În anumite cazuri, depersonalizarea poate prezenta episoade unice, timp de luni sau ani și, ulterior, devine continuă.
Cum se confirmă
În cazul simptomelor care indică tulburare depersonalizare, este necesar să se consulte cu psihiatrul, care poate confirma diagnosticul prin evaluarea intensității și frecvenței acestor simptome.
Este important să ne amintim că nu este neobișnuit ca unele dintre simptomele care indică acest sindrom să se întâmple izolat, la un moment sau altul, cu toate acestea, dacă acestea sunt persistente sau se întâmplă întotdeauna, este necesar să fie preocupat.
Cine este cel mai expus riscului
Sindromul depersonalizare este mai frecvent la persoanele care au următorii factori de risc:
- Depresie; sindrom de panică; schizofrenie; boli neurologice precum epilepsie, tumoră cerebrală sau migrenă; stres intens; abuz emoțional; perioade lungi de privare de somn; traume în copilărie, în special abuzuri sau abuzuri fizice și psihice.
În plus, această afecțiune poate fi derivată și din consumul de medicamente, cum ar fi canabisul sau alte medicamente halucinogene. Este important să ne amintim că, în general, medicamentele sunt foarte asociate cu dezvoltarea bolilor psihiatrice. Înțelegeți care sunt tipurile de medicamente și consecințele acestora asupra sănătății.
Cum se face tratamentul
Tulburarea de depersonalizare este curabilă, iar tratamentul ei este ghidat de un psihiatru și psiholog. Psihoterapia este principala formă de tratament și include tehnici de psihanaliză și terapii cognitiv-comportamentale, de exemplu, care sunt foarte importante pentru controlul emoțiilor și reducerea simptomelor.
Psihiatrul poate fi, de asemenea, capabil să prescrie medicamente care ajută la controlarea anxietății și a schimbărilor de dispoziție, cu medicamente anxiolitice sau antidepresive, cum ar fi Clonazepam, Fluoxetină sau Clomipramină, de exemplu.
