Strigătul sindromului de pisică sau Cri-du-Chat este o boală genetică, cauzată de o schimbare a cromozomului 5. Boala are acest nume, deoarece strigătul copilului la naștere arată ca moața unei pisici.
Bebelușii născuți cu sindrom de plâns de pisică au întârziere de dezvoltare, retardare mentală, statură scurtă, bărbie mică, dinți proeminși înainte, maxilar mic, urechi cu aspect grosier, degete lungi și reflux gastric.
Diagnosticul sindromului de plâns al pisicii se face prin observarea simptomelor și testelor de sânge.
Tratamentul acestui sindrom presupune îmbunătățirea dezvoltării motorii a copilului și se poate face prin fizioterapie, hipoterapie și hidroterapie. Terapia ocupațională urmărește să îmbunătățească dezvoltarea copilului în activitățile zilnice, logoterapia ajută la dezvoltarea limbajului și terapii alternative precum acupunctura și terapia muzicală sunt căutate pentru a promova relaxarea și ameliorarea tensiunii la pacienții cu sindrom.
