Chisturile sunt mici sacuri pline de lichid care cresc în măduva spinării și sunt cele mai frecvente în zona gâtului, dar pot crește oriunde de-a lungul cordonului și pot apasa pe nervi și alte structuri, ceea ce duce la unele simptome precum slăbiciune musculară, amețeli, durere în spate și atrofierea mușchilor, de exemplu.
În mod normal, oamenii sunt deja născuți cu chisturi în măduva spinării, dar, din motive puțin cunoscute, cresc doar în perioada adolescenței sau la vârsta adultă. Diagnosticul de chisturi în măduva spinării se realizează cu imagistică prin rezonanță magnetică sau tomografie computerizată, iar tratamentul variază în funcție de gravitatea simptomelor.
Principalele simptome
Simptomele unui chist în măduva spinării apar numai atunci când chistul este mare și comprimă nervii și alte structuri, ceea ce poate duce la următoarele simptome:
- Slăbiciune progresivă a picioarelor; Deformarea coloanei vertebrale; Dureri de spate; Spasme și tremurări la nivelul picioarelor; Paraliză a picioarelor; Amețeli; Probleme cu mișcarea ochilor și vorbire; Atrofie a mușchilor.
În plus, unele persoane pot suferi pierderi de sensibilitate la durere sau căldură și este destul de comun ca persoanele cu chist vertebral să experimenteze arsuri și tăieturi fără să-și dea seama, deoarece sensibilitatea lor este redusă din cauza compresiunii nervoase.
Tratamentul chistului în măduva spinării
Tratamentul chistului în măduva spinării variază în funcție de simptomele prezentate de persoană, precum și de severitatea acestora. De obicei, tratamentul presupune drenarea chistului pentru a scădea presiunea asupra coloanei vertebrale și a preveni reapariția acesteia. Cu toate acestea, în unele cazuri poate fi necesar ca chistul să fie îndepărtat prin intervenție chirurgicală.
Dacă chistul provoacă daune severe nervilor măduvei spinării, este posibil ca drenajul sau tratamentul chirurgical să nu fie suficiente pentru a recupera funcțiile pierdute. Astfel, este important ca persoana să fie însoțită de un kinetoterapeut, astfel încât funcțiile compromise să poată fi stimulate și, astfel, recuperate progresiv.
