- Simptome de sarcoidoză
- 1. Sarcoidoza pulmonară
- 2. Sarcoidoza pielii
- 3. Sarcoidoza oculara
- 4. Sarcoidoza cardiacă
- Cum se face diagnosticul
- Cum să tratezi
Sarcoidoza este o boală inflamatorie, de cauză necunoscută, caracterizată prin inflamație în diferite părți ale corpului, cum ar fi plămânul, ficatul, pielea și ochii, pe lângă formarea apei, rezultând oboseală excesivă, febră sau pierdere în greutate, de exemplu.
Deși cauza sarcoidozei nu este încă bine stabilită, se crede că poate fi cauzată de răspunsul organismului la unul sau mai mulți agenți invadatori sau chiar din cauza reacției organismului împotriva sa, fiind considerată, așadar, o boală auto -imune.
Sarcoidoza nu are nicio cură, însă este extrem de importantă efectuarea tratamentului pentru a evita posibile complicații, cum ar fi insuficiența respiratorie și renală, orbirea și paraplegia, de exemplu.
Simptome de sarcoidoză
În funcție de locația în care se găsesc cele mai mari dovezi de inflamație, sarcoidoza poate fi clasificată în funcție de simptome în principal în:
1. Sarcoidoza pulmonară
Insuficiența pulmonară apare la mai mult de 90% dintre persoanele diagnosticate cu sarcoidoză, iar procesul inflamator poate fi perceput prin radiografia toracică. Principalele simptome legate de sarcoidoza pulmonară sunt tuse uscată și persistentă, din cauza obstrucțiilor pe căile respiratorii, dificultăți de respirație și dureri toracice.
În plus, în funcție de stadiul inflamației, persoana poate avea fibroza țesutului pulmonar, necesitând transplant, pe lângă hipertensiunea arterială pulmonară.
2. Sarcoidoza pielii
În care apare apariția leziunilor inflamatorii pe piele, fiind prezentă la peste 30% dintre persoanele diagnosticate cu sarcoidoză. Principalele simptome ale acestui tip de sarcoidoză sunt formarea keloidelor, apariția unor pete roșii pe piele și modificări de culoare, pe lângă creșterea peletelor sub piele, în special în zonele apropiate de cicatrici.
În plus, leziunile pot apărea la nivelul sprâncenelor și afectează, de asemenea, canelura nazogenă, care este cunoscută popular sub numele de mustața chineză.
3. Sarcoidoza oculara
În cazul implicării ochilor, simptomele cele mai caracteristice sunt vederea încețoșată, durerea ochilor, roșeața, ochii uscați și hipersensibilitatea la lumină. Frecvența manifestărilor clinice ale sarcoidozei legate de ochi variază în funcție de populație, fiind mai frecventă în japoneză.
Este important ca simptomele ochilor să fie tratate, deoarece altfel poate duce la orbire.
4. Sarcoidoza cardiacă
Implicarea cardiacă în sarcoidoză este mai frecventă în populația japoneză, iar principalele sale simptome sunt insuficiența cardiacă și modificările ritmului cardiac.
Cum se face diagnosticul
Diagnosticul inițial al sarcoidozei este făcut de către medic prin observarea simptomelor și efectuarea de teste pentru a indica dacă a existat o implicare a organului. Astfel, medicul poate indica, în principal, performanța radiografiei toracice, deoarece plămânul este organul cel mai afectat în această boală.
Cu toate acestea, diagnosticul acestei boli este dificil, deoarece cauza nu este încă bine stabilită. Din acest motiv, sunt de obicei solicitate teste de laborator complementare, precum și biopsia leziunii granulomatoase sau a organului afectat și alte teste imagistice, cum ar fi tomografia computerizată și imagistica prin rezonanță magnetică.
Cum să tratezi
Sarcoidoza nu are nicio cură, cu toate acestea, tratamentul are ca scop ameliorarea simptomelor și prevenirea evoluției bolii. Astfel, medicul poate recomanda utilizarea medicamentelor cu corticosteroizi, cum ar fi Betametazona sau Dexametazona, sau medicamente imunosupresive, cum ar fi Azathioprine, de exemplu.
În cazul unei deficiențe de organ, este important ca medicul să evalueze amploarea deficienței, precum și dacă mai există o funcție și poate fi necesar să se facă transplant de organe în funcție de caz.
De asemenea, este recomandat ca persoana diagnosticată cu sarcoidoză să fie monitorizată periodic de către medic, chiar dacă nu prezintă simptome, pentru a putea fi verificată evoluția bolii și răspunsul la tratament.