Sindromul Irlen, numit și Sindromul de sensibilitate Scotopică, este o situație caracterizată prin viziune alterată, în care literele par să se miște, să vibreze sau să dispară, pe lângă faptul că au dificultăți de concentrare asupra cuvintelor, dureri oculare, sensibilitate la lumină și dificultate în identificarea obiectelor tridimensionale.
Acest sindrom este considerat ereditar, adică trece de la părinți la copii, iar diagnosticul și tratamentul se bazează pe simptomele prezentate, evaluarea psihologică și rezultatele examinării ochilor.
Principalele simptome
Simptomele sindromului Irlen apar de obicei atunci când persoana este supusă la diverse stimuli vizuali sau luminoși, fiind mai des la copiii care încep școala, de exemplu. Cu toate acestea, simptomele pot apărea la orice vârstă ca urmare a expunerii la lumina soarelui, a farurilor auto și a luminilor fluorescente, de exemplu, principalele fiind:
- Fotofobie; Intoleranță la fundalul alb al unei foi de hârtie; senzație de vedere încețoșată; senzație că literele se mișcă, vibrează, aglomerează sau dispar; dificultate de a distinge două cuvinte și de a se concentra pe un grup de cuvinte. În aceste cazuri, persoana poate fi capabilă să se concentreze pe un grup de cuvinte, însă ceea ce este în jur este neclar; Dificultate în identificarea obiectelor tridimensionale; Durere în ochi; Oboseală excesivă; Cefalee.
Datorită dificultății de identificare a obiectelor tridimensionale, persoanele cu sindrom Irlen au dificultăți în a efectua activități simple zilnice, cum ar fi urcarea scărilor sau jocul unui sport, de exemplu. În plus, copiii și adolescenții care prezintă sindrom pot avea performanțe slabe la școală, din cauza dificultăților de a vedea, a lipsei de concentrare și de înțelegere.
Tratamentul pentru sindromul Irlen
Tratamentul pentru sindromul Irlen este stabilit după o serie de evaluări educaționale, psihologice și oftalmologice, deoarece simptomele sunt mai frecvente la vârsta școlară și pot fi identificate atunci când copilul începe să aibă dificultăți de învățare și performanțe slabe la școală și poate să fie indicativ nu numai al sindromului Irlen, dar și al altor probleme de vedere, dislexie sau deficiențe nutriționale, de exemplu.
După evaluarea și confirmarea diagnosticului oftalmologului, medicul poate indica cea mai bună formă de tratament, care poate varia în funcție de simptome. Deoarece acest sindrom se poate manifesta în moduri diferite în rândul oamenilor, tratamentul poate varia, de asemenea, unii medici indică utilizarea unor filtre colorate, astfel încât persoana să nu simtă disconfort vizual atunci când este expusă luminozității și contrastelor, îmbunătățind calitatea vieții.
În ciuda faptului că acesta este cel mai utilizat tratament, Societatea braziliană de oftalmologie pediatrică afirmă că acest tip de tratament nu are o eficiență dovedită științific și nu trebuie utilizat. Astfel, se recomandă ca persoana cu sindromul Irlen să fie însoțită de profesioniști, să evite mediile luminoase și să facă activități care stimulează vederea și concentrarea. Aflați mai multe despre anumite activități pentru a îmbunătăți atenția copilului.
