Anemia hemolitică autoimună, cunoscută și prin acronimul AHAI, este o boală caracterizată prin producerea de anticorpi care reacționează împotriva globulelor roșii, care sunt globule roșii, distrugându-le și producând anemie, provocând simptome precum oboseală, paloare, amețeli, piele galbenă și ochi și stare de rău
Acest tip de anemie poate afecta pe oricine, fiind mai frecvent la adulții tineri. Deși cauza sa nu este întotdeauna clarificată, poate apărea din dereglarea sistemului imunitar după o infecție, prezența unei alte boli autoimune, utilizarea anumitor medicamente sau chiar cancer.
Anemia hemolitică autoimună nu este întotdeauna curabilă, însă are un tratament care se face în principal cu utilizarea medicamentelor pentru reglarea sistemului imunitar, cum ar fi corticosteroizii și imunosupresoarele. În unele cazuri, eliminarea splinei, numită splenectomie, poate fi indicată, deoarece acesta este locul în care o parte a globulelor roșii sunt distruse.
Principalele simptome
Simptomele anemiei hemolitice autoimune includ:
- Slăbiciune; senzație de slăbiciune; paloare; lipsa poftei de mâncare; amețire; oboseală; somnolență; durere de cap; unghii slabe; piele uscată; respirație; paloare în membranele mucoase ale ochilor și gurii; eșecuri ale memoriei; Dificultăți de concentrare.
Aceste simptome sunt foarte similare cu cele cauzate de alte tipuri de anemie, de aceea este necesar ca medicul să ordone teste care pot ajuta la identificarea cauzei exacte, cum ar fi doza redusă de globule roșii, numărul mare de reticulocite, care sunt globule roșii imature, pe lângă testele imunologice.
Verificați cum să diferențiați între cauzele anemiei.
Care sunt cauzele
Cauza anemiei hemolitice autoimune nu este întotdeauna identificată, însă, în multe cazuri, ea poate fi secundară prezenței altor boli autoimune, cum ar fi lupusul și artrita reumatoidă, cancerul, cum ar fi limfoamele sau leucemiile sau datorită reacției la medicamente, cum ar fi Levodopa, Metildopa, antiinflamatoare și anumite antibiotice.
Poate apărea și după infecții, cum ar fi cele cauzate de viruși precum Epstein-Barr sau Parvovirus B19 sau de bacterii precum Mycobacterium pneumoniae sau Treponema pallidum atunci când cauzează sifilis terțiar, de exemplu.
În aproximativ 20% din cazuri, anemia hemolitică autoimună este agravată de frig, deoarece în aceste cazuri, anticorpii sunt activi de temperaturi scăzute, fiind numiți AHAI de anticorpi reci. Restul cazurilor se numesc AHAI pentru anticorpi fierbinți și sunt majoritari.
Cum se confirmă diagnosticul
Pentru diagnosticul de anemie hemolitică autoimună, testele pe care medicul le va comanda includ:
- CBC, pentru identificarea anemiei și observarea gravității acesteia; Testele imunologice, cum ar fi testul direct Coombs, care arată prezența anticorpilor atașați la suprafața globulelor roșii. Înțelegeți ce înseamnă testul Coombs; Testele care dovedesc hemoliza, cum ar fi o creștere a reticulocitelor din sânge, care sunt globule roșii imature care apar în fluxul sanguin în exces în cazul hemolizei; Dozarea bilirubinei indirecte, care crește în cazurile de hemoliză severă. Știți pentru ce este vorba și când este indicat testul bilirubinei.
Deoarece mai multe anemii pot avea simptome și teste similare, este foarte important ca medicul să poată diferenția între diferitele cauze ale anemiei. Aflați mai multe despre teste la: Testele care confirmă anemia.
Cum se face tratamentul
Nu se poate spune că există un remediu pentru anemia hemolitică autoimună, deoarece este frecvent ca pacienții cu această boală să experimenteze perioade de focare și să-și îmbunătățească starea.
Pentru a trăi cât mai mult timp în perioada de remisie, este necesar să se efectueze tratamentul indicat de hematolog, realizat cu medicamente care reglează sistemul imunitar, care includ corticosteroizi, cum ar fi Prednison, imunosupresoare, cum ar fi Ciclofosfamida sau Ciclosporina, imunomodulatoare, cum ar fi imunoglobulina umană sau plasmafereză, care ajută la îndepărtarea excesului de anticorpi din fluxul sanguin, în cazuri grave.
Îndepărtarea chirurgicală a splinei, numită splenectomie, este o opțiune în unele cazuri, în special pentru pacienții care nu răspund bine la tratament. Deoarece riscul de infecție poate crește persoanele care îndepărtează acest organ, sunt recomandate vaccinuri precum pneumococul și antimeningococul. Aflați mai multe despre îngrijire și recuperare după îndepărtarea splinei.
În plus, alegerea tratamentului depinde de tipul de anemie hemolitică autoimună, de simptomele prezentate și de severitatea bolii fiecărei persoane. Durata tratamentului este variabilă și, în unele cazuri, puteți încerca să luați medicația după aproximativ 6 luni pentru a evalua răspunsul, în funcție de îndrumarea hematologului.
