Azotemia este o modificare biochimică caracterizată prin prezența unor concentrații mari de produse azotate, cum ar fi uree, creatinină, acid uric și proteine, în sânge, ser sau plasmă, care pot interfera cu rata de filtrare glomerulară și, în consecință, pot duce la progresiv și posibil permanent la rinichi.
Această modificare poate fi rezultatul oricărei afecțiuni care interferează cu circulația sângelui către rinichi, cum ar fi insuficiența cardiacă, deshidratarea, sângerarea sau tumorile tractului urinar, de exemplu. Este important ca nivelul acestor substanțe să fie identificat rapid, astfel încât medicul să poată începe tratamentul adecvat pentru caz.
Cauze principale
Azotemia poate fi clasificată în funcție de cauza sa în:
- Azotemia pre-renală: acumularea substanțelor azotate are loc din cauza situațiilor care scad volumul sângelui, care interferează cu sosirea sângelui în rinichi, cum ar fi insuficiența cardiacă, deshidratarea acută, hemoragia, o dietă bogată în proteine și creșterea concentrației de cortisol datorată la unele boli de bază. Azotemia renală: în acest tip de azotemie există o acumulare de substanțe azotate din cauza eșecului în procesul de excreție a acestor substanțe de către rinichi, ceea ce duce la o creștere a concentrației de uree și creatinină în plasmă. Azotemia renală apare de obicei din cauza insuficienței renale, necrozei tubulare și glomerulonefritei. Azotemie post-renală: Acest tip de azotemie se caracterizează printr-o creștere disproporționată a ureei în raport cu creatinina, datorită modificărilor fluxului urinar sau obstrucției căilor excretorii, care poate fi cauzată de nefrolitiază sau de o tumoră în sistemul urinar, de exemplu.
Prezența ureei și creatininei în sânge sunt normale, cu toate acestea, atunci când există o modificare a rinichilor sau care interferează cu circulația sângelui, concentrația acestor substanțe poate crește pentru a fi toxice pentru organism, ceea ce poate duce la deteriorarea permanentă a rinichilor.
Simptome de azotemie
Azotemia poate prezenta unele simptome, fiind, în aceste cazuri, numită uremie. Principalele simptome sunt:
- Scăderea volumului total de urină; pielea palidă; setea și gura uscată; oboseală excesivă; tremor; lipsa poftei de mâncare; dureri abdominale.
În plus față de aceste simptome, pot exista și dificultăți în concentrare și atenție, confuzie mentală și modificarea culorii urinei. Înțelegeți ce este uremia.
Cum se face diagnosticul
Diagnosticul de azotemie se face prin teste de laborator, în principal prin măsurarea ureei și creatininei în sânge. În plus, este important să verificați nivelurile de proteine totale și acid uric din sânge, pe lângă un test de urină de 24 de ore, care permite evaluarea funcției renale. Aflați cum se face testul de urină de 24 de ore.
Cum să tratezi
Tratamentul azotemiei își propune să scadă concentrația compușilor de azot din sânge și să amelioreze orice alt simptom asociat, evitând deteriorarea permanentă a rinichilor. Astfel, în funcție de cauza și tipul de azotemie, nefrologul poate indica cel mai bun tip de tratament.
Medicul poate recomanda administrarea directă în venele lichidelor pentru a crește volumul de sânge și, astfel, a scădea concentrația compușilor de azot din sânge. În plus, poate fi recomandat de către medic, utilizarea medicamentelor diuretice, care reduc concentrația de potasiu în sânge sau antibiotice, în cazul în care există o infecție care poate provoca azotemie.
Este important să mențineți obiceiuri sănătoase, cu exerciții fizice și alimentație sănătoasă, reducând consumul de alimente bogate în potasiu și proteine, pe lângă creșterea consumului de legume. Știi ce să mănânci pentru a îmbunătăți funcția renală.
