Adderall XR este un medicament stimulant din grupul amfetaminei, utilizat în tratamentul tulburării de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) în alte țări, deoarece utilizarea lui nu este aprobată de Anvisa și, prin urmare, nu poate fi comercializată în Brazilia.
Utilizarea acestei substanțe este puternic controlată, deoarece are un potențial ridicat de abuz și dependență, trebuie utilizată doar prin indicații medicale și nu exclude necesitatea altor terapii.
Acest remediu acționează direct asupra sistemului nervos central, crescând nivelul activității creierului și, din acest motiv, a fost folosit ilegal de către studenți pentru a-și îmbunătăți performanța în teste.
Pentru ce este
Adderall este un stimulent al sistemului nervos central, indicat pentru tratamentul narcolepsiei și tulburării de hiperactivitate cu deficit de atenție.
Cum să ia
Doza recomandată de Adderal la copiii cu vârste cuprinse între 6 și 17 ani este de 10 mg, o dată pe zi dimineața, ceea ce poate fi crescut prin recomandarea medicului la o doză de 30 mg.
La adulți, doza recomandată este de 20 mg, o dată pe zi, dimineața.
Dozele trebuie adaptate la caracteristicile pacientului conform recomandării psihiatrului.
Efecte secundare posibile
Adderall crește activitatea creierului lăsând persoana mai trează și concentrată mai mult timp.
Unele dintre cele mai frecvente reacții adverse includ scăderea apetitului și pierderea în greutate, dificultăți de somn sau insomnie, dureri abdominale, greață și vărsături, nervozitate, febră, gură uscată, dureri de cap, anxietate, amețeli, ritm cardiac crescut, diaree, oboseală și infecții ale tractului urinar.
Cine nu ar trebui să folosească
Adderall este contraindicat la persoanele cu hipersensibilitate la componentele formulei, cu arterioscleroză avansată, boli cardiovasculare, hipertensiune arterială moderată până la severă, hipertiroidism, glaucom, stări de agitație și istoric de abuz de droguri.
De asemenea, nu este recomandat femeilor însărcinate, mamelor care alăptează și copiilor sub 6 ani.
În plus, medicul trebuie să fie informat cu privire la orice medicament pe care persoana îl ia.