Actinomicoza este o boală care poate fi acută sau cronică și este foarte rar invazivă, cauzată de bacteriile din genul Actinomyces spp, care este, de obicei, parte a florei comensale a regiunilor precum gurile, tracturile gastrointestinale și urogenitale.
Cu toate acestea, în unele cazuri rare, când aceste bacterii invadează membranele mucoase, ele se pot răspândi în alte regiuni ale corpului și pot provoca o infecție granulomatoasă cronică caracterizată prin formarea de clustere mici, numite granule de sulf, datorită culorii lor gălbui, care pot genera simptome cum ar fi febra, scăderea în greutate, nasul curgător, dureri în piept și tuse.
Tratamentul actinomicozei constă în administrarea de antibiotice și, în unele cazuri, o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea țesutului infectat.
Care sunt cauzele
Actinomicoza este o boală cauzată de bacterii din speciile Actinomyces israelii, Actinomyces naeslundii, Actinomyces viscosus și Actinomyces odontolyticus, care sunt de obicei prezente în flora gurii, nasului sau gâtului, fără a provoca infecții.
Cu toate acestea, în cazuri rare, cum ar fi în situațiile în care sistemul imunitar este slăbit, în cazurile în care persoana face o igienă orală incorectă sau dezvoltă o infecție după o intervenție chirurgicală dentară sau în care persoana este subnutrită, de exemplu, bacterii ele pot traversa protecția acestor mucoase printr-o zonă rănită, cum ar fi o gingie inflamată, un dinte devitalizat sau amigdalele, de exemplu, invadând aceste regiuni, unde se înmulțesc și generează boala.
Semne și simptome posibile
Actinomicoza este o boală infecțioasă caracterizată prin formarea unor mici aglomerații pe piele, numite granule de sulf, datorită culorii sale gălbui, dar care nu conțin sulf.
În plus, alte simptome care pot apărea la persoanele cu actinomicoză sunt febra, scăderea în greutate, durerea în regiunea afectată, bulgări la genunchi sau față, dureri ale pielii, nasul curgător, dureri în piept și tuse.
Cum se face tratamentul
Tratamentul actinomicozei constă în administrarea de antibiotice, cum ar fi penicilina, amoxicilina, ceftriaxona, tetraciclină, clindamicina sau eritromicina.
În plus, în unele cazuri, cum ar fi atunci când apare un abces, poate fi necesară scurgerea puroiului sau eliminarea țesutului afectat, pentru a preveni răspândirea infecției în alte regiuni ale corpului.
