Encefalita autoimună este o inflamație a creierului care apare atunci când sistemul imunitar atacă celulele creierului în sine, afectând funcționarea acestora și provocând simptome precum furnicături în corp, modificări vizuale, convulsii sau agitație, de exemplu, care pot sau nu să lase sechele.
Această boală este rară și poate afecta oameni de toate vârstele. Există diferite tipuri de encefalită autoimună, deoarece acestea depind de tipul de anticorp care atacă celulele și zona creierului afectat, unele dintre principalele exemple fiind encefalita anti-NMDA, encefalita acută diseminată sau encefalita limbică, de exemplu, care poate apar din cauza unei neoplasme, după infecții sau fără o cauză clară.
Deși encefalopatia autoimună nu are o vindecare specifică, ea poate fi tratată cu utilizarea unor medicamente, cum ar fi anticonvulsivante, corticosteroizi sau imunosupresoare, de exemplu, care ameliorează simptomele, reduc inflamația și ajută la restabilirea tuturor capacităților de funcționare ale creierului.
Principalele simptome
Deoarece encefalita autoimună afectează funcționarea creierului, simptomele variază în funcție de regiunea afectată. Cu toate acestea, cele mai frecvente semne includ:
- Slăbiciune sau modificări ale sensibilității în diferite părți ale corpului; Pierdere de echilibru; Dificultate de vorbire; Mișcări involuntare; Schimbări de vedere, cum ar fi vederea încețoșată; Dificultăți de înțelegere și schimbări de memorie; Schimbări de gust; Dificultate de somn și agitație frecventă; Schimbări de umor sau personalitate.
În plus, atunci când comunicarea dintre neuroni este foarte afectată, ele pot apărea și sub formă de halucinații, deliri sau gânduri paranoice.
Astfel, unele cazuri de encefalită autoimună pot fi diagnosticate greșit, cum ar fi o tulburare psihiatrică de tip schizofrenie sau tulburare bipolară. Când se întâmplă acest lucru, tratamentul nu se face în mod corespunzător, iar simptomele se pot agrava în timp sau nu prezintă semne de îmbunătățire semnificativă.
Cum se face diagnosticul
Pentru a face diagnosticul corect al acestei boli, este important să consultați un neurolog, deoarece pe lângă evaluarea simptomelor, este important să se efectueze și alte teste de diagnostic, cum ar fi analiza lichidului cefalorahidian, imagistica prin rezonanță magnetică sau electroencefalograma pentru detectarea leziunilor cerebrale care indică existența encefalitei autoimune.
Testele de sânge pot fi, de asemenea, făcute pentru a determina dacă există anticorpi care pot provoca aceste tipuri de modificări. Unele dintre principalele autoanticorpi sunt anti NMDAR, anti VGKC sau anti GlyR, de exemplu, specifice fiecărui tip de encefalită.
În plus, pentru a investiga encefalita autoimună, medicul trebuie să excludă și alte cauze mai frecvente ale inflamației creierului, cum ar fi infecțiile virale sau bacteriene.
Cum se face tratamentul
Tratamentul pentru encefalita autoimună se începe cu unul sau mai multe dintre următoarele tipuri de tratament:
- Utilizarea corticosteroizilor, cum ar fi Prednisonul sau Hidrocortizonul, pentru a reduce răspunsul sistemului imunitar; Utilizarea imunosupresoarelor, cum ar fi Rituximab sau Ciclofosfamida, pentru o reducere mai puternică a acțiunii sistemului imunitar; Plasmafereză, pentru a filtra sângele și pentru a elimina excesul de anticorpi care provoacă boala; Injecții de imunoglobulină, deoarece înlocuiesc legarea anticorpilor nocivi de celulele creierului; Eliminarea tumorilor care pot fi sursa anticorpilor care provoacă encefalita.
De asemenea, pot fi necesare medicamente pentru a reduce simptome precum anticonvulsivante sau anxiolitice, de exemplu.
În plus, este important ca persoana afectată de encefalita autoimună să fie supusă reabilitării și poate fi nevoie de terapie fizică, terapie ocupațională sau monitorizare psihiatrică, pentru a reduce simptomele și a reduce posibilele sechele.
Ce poate provoca encefalita
Cauza specifică a acestui tip de encefalită nu este încă cunoscută și, în multe cazuri, apare la oameni sănătoși. De asemenea, se crede că autoanticorpii pot avea originea după unele tipuri de infecții, de către bacterii sau viruși, ceea ce poate duce la producerea de anticorpi necorespunzători.
Cu toate acestea, encefalita autoimună poate apărea, de asemenea, ca una dintre manifestările unei tumori îndepărtate, cum ar fi cancerul pulmonar sau uterin, de exemplu, care se numește sindrom paraneoplastic. Prin urmare, în prezența unei encefalite autoimune este necesară investigarea prezenței cancerului.
