Radiculopatia se caracterizează prin lezarea sau afectarea unuia sau mai multor nervi și a rădăcinilor lor nervoase care trec prin coloana vertebrală, ceea ce duce la apariția de simptome precum durere, furnicături, senzație de șoc și slăbiciune a membrelor, ca și în durere din cauza implicării nervului sciatic, de exemplu.
Nervii și rădăcinile nervoase fac parte din sistemul nervos și sunt responsabili de transportarea informațiilor între creier și extremitățile corpului, cum ar fi sensibilitatea, forța și mișcarea. În general, radiculopatia este cauzată de o compresiune a rădăcinilor nervoase din cauza unor boli precum hernia discurilor sau artroza spinării, dar poate apărea și din alte cauze, cum ar fi inflamația, ischemia, trauma spinală sau infiltrarea unei tumori.
Orice localizare a coloanei vertebrale poate fi afectată, totuși, este mai frecventă în regiunile lombare și cervicale, iar tratamentul se face în funcție de cauza sa, care include terapia fizică, utilizarea de medicamente analgezice sau antiinflamatorii pentru durere și, în cazuri mai grav, o intervenție chirurgicală.
Simptome care pot apărea
Principalele simptome ale radiculopatiei depind de nervul afectat, de cele mai multe ori, afectează regiunea cervicală sau lombară și includ:
- Durere; Tingling; senzație de amorțeală; reflexe scăzute; atrofie musculară.
Pe lângă faptul că sunt localizate în coloana vertebrală, simptomele radiculopatiei radiază de obicei în locații ale corpului care sunt inervate de nervul compromis, cum ar fi brațele, mâinile, picioarele sau picioarele. Această zonă care corespunde inervației unui nerv se numește dermatom. Aflați mai multe detalii despre ce sunt dermatomii și unde sunt localizați.
Durerea și alte simptome se agravează de obicei în situații în care există o compresiune nervoasă crescută, cum ar fi tuse. În plus, în cazurile cele mai severe, poate exista o scădere a puterii sau chiar a paralizării regiunii corespunzătoare.
Un exemplu obișnuit de radiculopatie este durerea la nivelul nervului sciatic, numită și sciatică, care este de obicei cauzată de compresiunea rădăcinilor acestui nerv încă la nivelul coloanei vertebrale, dar care poate radia de-a lungul întregii căi a nervului la nivelul piciorului. Aflați mai multe despre identificarea modului de a trata durerea nervului sciatic.
Cauze principale
Principalele cauze ale radiculopatiei sunt:
- Discuri herniate; stenoza canalului spinal; artroza coloanei vertebrale, cunoscută și sub denumirea de spondiloartroză; mase ale măduvei spinării, cum ar fi tumori sau abcese; infecții precum herpes zoster, sifilis, HIV, citomegalovirus sau tuberculoză, de exemplu; radiculopatie diabetică; ischemie prin modificări ale fluxului sanguin, în vasculită, de exemplu; inflamații, cum ar fi cele care apar în cazuri de polradiculoneuropatie demielinizantă acută și cronică, sau în sarcoidoză, de exemplu.
În plus, radiculopatia poate fi cauzată după un accident care provoacă traume severe la nivelul coloanei vertebrale.
Cum se confirmă
Pentru a diagnostica radiculopatia, un medic trebuie să identifice simptomele, să facă o evaluare fizică, să detecteze principalele puncte de durere și să examineze ordine, cum ar fi radiografia sau RMN-ul coloanei vertebrale, pentru a detecta modificările coloanei vertebrale, identificând nervul afectat și cauza acestuia.
Examenul de electroneuromiegrafie (ENMG) poate fi util în multe cazuri, deoarece evaluează prezența leziunilor care afectează nervii și mușchii, putând înregistra conducerea unui impuls electric într-un nerv. Acest test este indicat mai ales atunci când există îndoieli cu privire la cauza simptomelor, fiind capabil să confirme dacă există chiar o afectare nervoasă sau dacă există alte tipuri de boli neurologice asociate. Aflați mai multe despre cum se face și despre indicațiile pentru electroneuromie.
Cum se face tratamentul
Tratamentul radiculopatiei depinde de cauza sa, indicată de ortoped sau neurochirurg și include terapie fizică, cu exerciții de întindere, manipularea vertebrelor și întărirea mușchilor, de exemplu, care poate duce la vindecarea simptomelor sau, cel puțin, la ușurează-i.
În plus, medicul poate recomanda utilizarea de medicamente analgezice, cum ar fi Paracetamol, Dipyrone, Tramal sau Codeine, sau antiinflamatoare, cum ar fi Diclofenac, Ketoprofen sau Nimesulide, de exemplu, pentru a controla durerea și disconfortul.
La persoanele cu durere cronică, pot fi asociate și alte medicamente pentru a spori controlul durerii și alte afecțiuni asociate, cum ar fi insomnia și depresia și sunt: antidepresive, cum ar fi Amitriptilina; anticonvulsivante, cum ar fi gabapentina și pregabalina; sau relaxante musculare, cum ar fi ciclobenzaprina.
În cazuri mai severe, medicul poate recomanda intervenția chirurgicală, în principal pentru decompresia rădăcinilor nervoase.
