- Ce este tulburarea de atașare reactivă
- Cauzele tulburării de atașare reactivă
- Principalele simptome și modul de identificare
- Cum este tratamentul
Unii copii sunt mai puțin afectuoși și au dificultăți în a da și a primi afecțiune, par a fi puțin reci, deoarece dezvoltă o apărare psihologică, care poate fi cauzată de situații traumatice sau dificile, cum ar fi abandonat de părinți sau care suferă de violență în familie, de exemplu.
Această apărare psihologică este o tulburare numită Reactivul de atașament, care apare adesea ca urmare a abuzului sau abuzului copiilor, fiind mai frecventă la copiii care trăiesc în orfelinate din cauza relației emoționale proaste pe care o au cu părinții lor biologici.
Ce este tulburarea de atașare reactivă
Tulburarea de atașare reactivă afectează în special bebelușii și copiii, perturbând modul în care se creează legăturile și relațiile, iar copiii cu această boală sunt reci, timizi, anxioși și detașați emoțional.
Un copil cu tulburare de atașament reactiv nu poate fi vindecat pe deplin, dar cu urmărirea corectă se poate dezvolta în mod normal, stabilind relații de încredere de-a lungul vieții.
Cauzele tulburării de atașare reactivă
Această tulburare apare de obicei în copilărie și poate avea mai multe cauze, inclusiv:
- Abuzul sau abuzul copiilor în timpul copilăriei; Abandonarea sau pierderea părinților; Comportament violent sau ostil din partea părinților sau îngrijitorilor; schimbări repetate ale îngrijitorilor, de exemplu, schimbarea orfelinatelor sau a familiilor de mai multe ori; Creșterea în medii care limitează posibilitatea de a stabili atașament, cum ar fi instituții cu mulți copii și puțini îngrijitori.
Această tulburare apare mai ales atunci când copiii cu vârsta sub 5 ani suferă o anumită separare de familie sau dacă sunt victime ale abuzului, abuzului sau neglijenței în timpul copilăriei.
Principalele simptome și modul de identificare
Unele dintre simptomele care pot indica prezența acestui sindrom la copii, adolescenți sau adulți includ:
- Sentiment de respingere și abandon; Sărăcia afectivă, care prezintă dificultăți în a manifesta afecțiune; Lipsa empatiei; Nesiguranța și izolarea; Timiditate și retragere; Agresivitate față de ceilalți și de lume; Anxietate și tensiune.
Atunci când această tulburare apare la copil, este obișnuit să bea plâns, având o dispoziție proastă, evitând afecțiunea părinților, bucurându-te de a fi singur sau de a evita contactul cu ochii. Unul dintre primele semne de avertizare pentru părinți este atunci când copilul nu face diferență între mamă sau tată și străini, fără o afinitate specială, așa cum era de așteptat.
Cum este tratamentul
Tulburarea de atașare reactivă trebuie să fie tratată de un profesionist instruit sau calificat, așa cum este cazul unui psihiatru sau psiholog, care va ajuta copilul să creeze legături cu familia și cu societatea.
În plus, este foarte important ca părinții sau tutorii copilului să primească, de asemenea, instruire, consiliere sau terapie, pentru a putea învăța să facă față copilului și situației.
La copiii care trăiesc în orfelinate, monitorizarea asistenților sociali poate ajuta, de asemenea, la înțelegerea acestei tulburări și a strategiilor, astfel încât să poată fi depășită, făcând copilul capabil să ofere și să primească afecțiune.
