Exercițiile de bâlbâială pot ajuta la îmbunătățirea vorbirii sau chiar la încheierea bâlbâirii. Dacă persoana se bâlbâie, trebuie să o facă și să o asume pentru alți oameni, ceea ce va face ca bâlbâitorul să fie mai sigur de sine, să se expună mai mult și tendința este ca bâlbâitul să dispară în timp.
Bâlbâirea este cauzată de un set de factori care formează un aisberg și de a nu putea vorbi fluent este doar vârful aisbergului, astfel că tratamentul pentru bâlbâială se face adesea cu psihanaliza, unde bâlbâitorul învață mai multe despre el însuși și trece să te simți mai bine cu dificultatea ta.
Unele cazuri de bâlbâială pot fi vindecate în câteva săptămâni, altele pot dura luni sau ani, totul va depinde de cât timp individul este o bâlbâială și de severitatea acestuia.
Exerciții de bâlbâială
Câteva exerciții care pot fi făcute pentru a îmbunătăți bâlbâiala sunt:
- Relaxați mușchii care tind să fie tensionați în momentul în care persoana vorbește; Reduceți viteza vorbirii, deoarece intensifică bâlbâiala; Antrenați citirea unui text în fața oglinzii, apoi începeți să citiți altor persoane; Acceptați bâlbâiala și învățați să faceți față odată cu ea, deoarece cu cât persoana o apreciază și cu cât devine mai jenată, cu atât ea va deveni evidentă.
Dacă aceste exerciții nu ajută la îmbunătățirea vorbirii, idealul este să faceți terapie de bâlbâie cu un logoped. De asemenea, învață cum să îmbunătățești dicția cu exercițiile fizice.
Ce este bâlbâiala
Bâlbâirea, numită disfonie științifică, nu este doar o dificultate în a vorbi, ci este o afecțiune care afectează stima de sine și afectează integrarea socială a persoanei.
Este foarte frecvent ca copiii cu vârsta cuprinsă între 2 și 5 ani să experimenteze episoade tranzitorii de bâlbâială, care pot dura câteva luni, deoarece se gândesc mult mai repede decât pot vorbi, deoarece sistemul lor fonetic nu este încă pe deplin potrivit. Această bâlbâială tinde să se înrăutățească atunci când copilul este nervos sau este foarte emoționat și poate apărea și atunci când vorbește o propoziție cu multe cuvinte noi pentru el.
Dacă se observă că copilul, pe lângă bâlbâială, face și alte gesturi, cum ar fi ștampilarea piciorului, clipirea ochilor sau orice alt tic, acest lucru poate indica nevoia de tratament, deoarece indică faptul că copilul și-a dat deja seama de dificultățile sale de a vorbi fluent și dacă nu sunteți tratat în curând, veți avea tendința să vă izolați și să evitați să vorbiți.
Ce provoacă bâlbâiala
Bâlbâiala poate avea mai mulți factori fizici și emoționali care, atunci când sunt tratați corect, pot dispărea complet, iar individul nu va mai bâlbâi. Copiii părinților care bâlbâie au de două ori mai multe șanse să devină bâlbâitori.
Una dintre cauzele bâlbâirii este cea cerebrală. Creierul unor persoane care bâlbâie au mai puțin materie cenușie și unele zone albe ale creierului, au mai puține conexiuni în regiunea vorbirii și, pentru ei, nu a fost încă găsită o cură.
Dar pentru majoritatea bâlbâitorilor, cauza bâlbâirii este nesiguranța în vorbire și alți factori, cum ar fi dezvoltarea slabă a mușchilor vorbirii, prezenți la nivelul gurii și gâtului. Pentru ei, exercițiile de bâlbâială și dezvoltarea corpului în sine tind să scadă bâlbâiala în timp.
Pentru alții, cauza bâlbâirii poate fi dobândită după o modificare a creierului, cum ar fi un accident vascular cerebral, hemoragie sau traumatisme la nivelul capului. Dacă schimbarea este ireversibilă, va fi și bâlbâiala.
