Fizioterapia pentru boala Parkinson joacă un rol important în tratamentul bolii, deoarece oferă o îmbunătățire a stării fizice generale a pacientului, având ca obiectiv principal restabilirea sau menținerea funcției și încurajarea desfășurării activităților de viață de zi cu zi, dând astfel mai multă calitate a vieții.
Totuși, acest lucru nu exclude nevoia de a lua medicamentele indicate de geriatru sau neurolog, fiind doar o modalitate de a completa tratamentul. Aflați mai multe despre tratarea bolii Parkinson.
Obiectivele fizioterapiei pentru boala Parkinson
Fizioterapeutul trebuie să acționeze cât mai devreme printr-un plan de tratament, unde sunt evidențiate următoarele obiective:
- Reducerea limitărilor funcționale cauzate de rigiditate, încetinirea mișcării și modificări posturale; Menținerea sau creșterea gamei de prevenire a contracțiilor și deformărilor; Îmbunătățirea echilibrului, mersului și coordonării; Creșterea capacității pulmonare și rezistența fizică generală; Prevenirea căderilor; auto-ingrijire.
Este important ca întreaga familie să fie implicată în tratamentul pacienților cu Parkinson, astfel încât activitățile să fie încurajate și acasă, deoarece perioadele prelungite de pauză pot compromite obiectivele.
Exerciții de fizioterapie pentru boala Parkinson
Exercițiile ar trebui prescrise după efectuarea unei evaluări a pacientului, unde se vor stabili obiectivele pe termen scurt, mediu și lung. Cele mai utilizate tipuri de exerciții sunt:
- Tehnici de relaxare: trebuie efectuate la începutul sesiunii pentru a reduce rigiditatea, tremurul și anxietatea, prin activități ritmice, care implică un echilibru lent și atent al trunchiului și al membrelor, de exemplu. Întinderea: de preferință trebuie făcută de el însuși cu ajutorul unui kinetoterapeut, inclusiv întinderea pentru brațe, trunchi, umăr / brâu pelvin și picioare; Exerciții de întărire activă și musculară: de preferință, acestea trebuie efectuate stând sau în picioare, prin mișcări ale brațelor și picioarelor, rotiri ale trunchiului, folosind bețe, benzi de cauciuc, bile și greutăți ușoare; Antrenament de echilibru și coordonare: se realizează prin activități de șezut și în picioare, rotirea trunchiului în pozițiile șezând și în picioare, înclinarea corpului, exerciții cu schimbări de direcție și cu viteze variate, apucarea obiectelor și pansament; Exerciții posturale: trebuie efectuate întotdeauna căutând extensia trunchiului și în fața oglinzii, astfel încât individul să fie mai conștient de postura corectă; Exerciții de respirație: respirația este ghidată în anumite momente cu utilizarea bățului pentru brațe, utilizarea respirației prin diafragmă și un control respirator mai mare; Exerciții de mimică facială: încurajarea mișcărilor de a deschide și închide gura, zâmbi, încrunta, bâjbâie, deschide și închide ochii, sufla o paie sau fluieră și mestecă-ți mult mâncarea; Antrenament în mers: încercați să corectați și evitați târârea făcând pași mai lungi, crescând mișcările trunchiului și brațelor. Puteți face marcaje pe podea, treceți peste obstacole, trenuri pentru a merge înainte, înapoi și lateral; Exerciții de grup: ajută la evitarea tristeții, izolării și depresiei, aducând mai multă stimulare prin încurajare reciprocă și bunăstare generală. Dansul și muzica pot fi folosite; Hidroterapie: exercițiile în apă sunt foarte benefice, deoarece ajută la reducerea rigidității la o temperatură adecvată, facilitând astfel mișcarea, mersul și schimbarea posturilor; Transfer de transfer: într-o fază mai avansată, trebuie să vă ghidați într-un mod corect de a vă deplasa în pat, de a vă culca și de a vă ridica, de a vă deplasa pe scaun și de a merge la baie.
În general, fizioterapia va fi necesară pentru o viață, deci sesiunile sunt mai atractive, cu atât este mai mare dedicația și interesul pacientului și, în consecință, cu atât rezultatele obținute sunt mai bune.
