Leclercia adecarboxylata este o bacterie care face parte din microbiota umană, dar poate fi întâlnită și în diferite medii, cum ar fi apa, alimentele și animalele. Deși nu sunt foarte asociate cu boli, unele cazuri de Leclercia adecarboxylata au fost înregistrate în spitale, în special la nou-născuții internați în Unitatea de Terapie Intensivă Neonatală, din cauza alimentației parenterale, care poate fi izolată în sânge.
Infecția cu Leclercia adecarboxylata este mai frecventă la pacienții imunocompromovați, care sunt cei care au modificări ale sistemului imunitar, cu toate acestea există deja cazuri de izolare a acestei bacterii la persoanele care nu au niciun fel de afectare a sistemului imunitar.
Factorii de risc pentru infecția cu Leclercia adecarboxylata
Infecția cu Leclercia adecarboxylata este mai frecventă la persoanele care au slăbit sistemul imunitar, cum ar fi nou-născuții sau persoanele care sunt spitalizate pentru o perioadă lungă, de exemplu. În plus, există un risc crescut de infecție la persoanele care sunt supuse unei alimentații parenterale, folosesc un cateter urinar, au acces venos central sau se află sub ventilație mecanică.
La persoanele cu un sistem imunitar eficient, Leclercia adecarboxylata este identificată de obicei împreună cu alte microorganisme, nefiind tratamentul adecvat. Cu toate acestea, atunci când sistemul imunitar este slăbit, este mai frecvent ca bacteriile să fie identificate separat în sânge și este esențial să se efectueze tratamentul adecvat. Înțelegeți cum se face diagnosticul infecției din sânge.
Cum se face tratamentul
Tratamentul pentru infecție cu Leclercia adecarboxylata este simplu, deoarece această bacterie a arătat multă sensibilitate la antibiotice. Prin urmare, în funcție de starea clinică a persoanei și gradul de afectare a sistemului imunitar, medicul poate indica utilizarea de Gentamicină, Ceftazidime sau Glicopeptide, cum ar fi Vancomicina sau Teicoplanina, de exemplu.
Deși majoritatea izolatelor de Leclercia adecarboxylata sunt sensibile la antibiotice, tulpinile rezistente la antibiotice beta-lactam sunt deja verificate, deoarece sunt capabile să producă enzime care împiedică acțiunea acestor antibiotice, ceea ce poate îngreuna tratamentul în unele situații..
