- Principalele simptome
- Cauze posibile
- Cum se confirmă diagnosticul
- Cum se face tratamentul
- Exerciții de făcut acasă și la școală
Dispraxia este o afecțiune în care creierul are dificultăți în planificarea și coordonarea mișcărilor corpului, ducând copilul să nu poată menține echilibrul, postura și, uneori, chiar având dificultăți de vorbire. Astfel, acești copii sunt adesea considerați „copii stângaci”, deoarece, de obicei, rup obiecte, se poticnesc și cad fără un motiv aparent.
În funcție de tipul de mișcări afectate, dispraxia poate fi împărțită în mai multe tipuri, cum ar fi:
- Dispraxia motorie: se caracterizează prin dificultăți de coordonare a mușchilor, care interferează în activități precum îmbrăcarea, mâncarea sau mersul pe jos. În unele cazuri, este asociată și cu încetinirea de a face mișcări simple; Dispraxia vorbirii: dificultate în dezvoltarea limbajului, pronunțarea cuvintelor într-un mod greșit sau imperceptibil; Dispraxia posturală: duce la dificultăți în menținerea unei posturi corecte, indiferent dacă stai, stau sau merg pe jos, de exemplu.
Pe lângă faptul că îi afectează pe copii, dispraxia poate apărea și la persoanele care au suferit un accident vascular cerebral sau au suferit o leziune la cap.
Principalele simptome
Simptomele de disfraxie variază de la o persoană la alta, în funcție de tipul de mișcări afectate și de severitatea afecțiunii, dar în cele mai multe cazuri apar dificultăți în îndeplinirea sarcinilor precum:
- Plimbare; Sari; Alergare; Menținerea echilibrului; Desen sau pictură; Scris; Pieptănare; Mâncare cu tacâmuri; Periaj dinți; Vorbește clar.
La copii, disfraxia este de obicei diagnosticată doar între 3 și 5 ani, iar până la această vârstă copilul poate fi văzut ca fiind stângace sau leneș, deoarece durează mult timp pentru a stăpâni mișcările pe care ceilalți copii le fac deja.
Cauze posibile
În cazul copiilor, dispraxia este aproape întotdeauna cauzată de o schimbare genetică care face ca celulele nervoase să dureze mai mult. Cu toate acestea, dispraxia se poate întâmpla și din cauza traumelor sau a leziunilor cerebrale, cum ar fi accidentul vascular cerebral sau traumatismul capului, care este mai frecvent la adulți.
Cum se confirmă diagnosticul
Diagnosticul la copii trebuie făcut de către un medic pediatru prin observarea comportamentului și evaluarea rapoartelor părinților și profesorilor, deoarece nu există un test specific. Prin urmare, este recomandat ca părinții să noteze comportamente ciudate pe care le observă la copilul lor, precum și să discute cu profesorii.
La adulți, acest diagnostic este ușor de făcut, deoarece apare după un traumatism cerebral și poate fi comparat cu ceea ce persoana a fost capabilă să facă anterior, ceea ce sfârșește să fie identificat chiar de persoana respectivă.
Cum se face tratamentul
Tratamentul pentru disfraxie se face prin terapie ocupațională, fizioterapie și logopedie, deoarece sunt tehnici care ajută la îmbunătățirea atât a aspectelor fizice ale copilului, cât și a forței musculare, a echilibrului și, de asemenea, a aspectelor psihologice, oferind mai multă autonomie și siguranță. În acest fel, este posibil să aveți o performanță mai bună în activitățile zilnice, relațiile sociale și capacitatea de a face față limitărilor impuse de dispraxie.
Astfel, trebuie elaborat un plan individualizat de intervenție, în funcție de nevoile fiecărei persoane. În cazul copiilor, este important să se implice și profesorii în tratamentul și îndrumarea profesioniștilor din domeniul sănătății, astfel încât aceștia să știe să abordeze comportamentele și să ajute la depășirea obstacolelor în mod continuu.
Exerciții de făcut acasă și la școală
Câteva exerciții care pot ajuta dezvoltarea copilului și menține pregătirea tehnicilor efectuate cu profesioniștii din sănătate sunt:
- Realizarea de puzzle-uri: pe lângă stimularea raționamentului, ajută copilul să aibă o percepție vizuală și spațială mai bună; Încurajați copilul să scrie pe tastatura computerului: este mai ușor decât să scrieți de mână, dar necesită și coordonare; Stoarcerea unei bile anti-stres: permite stimularea și creșterea forței musculare a copilului; Aruncarea unei mingi: stimulează coordonarea și noțiunea de spațiu a copilului.
La școală, este important ca profesorii să acorde atenție pentru a încuraja prezentarea lucrărilor orale în loc de a scrie, nu a solicita prea multă muncă și a evita evidențierea tuturor greșelilor făcute de copil la serviciu, muncind pe rând.
