Sindromul Bartter

Sindromul Bartter este o boală rară care afectează rinichii și determină pierderea de potasiu, sodiu și clor în urină. Această boală scade concentrația de calciu în sânge și crește producția de aldosteron și renină, hormoni implicați în controlul tensiunii arteriale.

Cauza sindromului Bartter este genetică și este o boală care trece de la părinți la copii, afectând indivizii încă din copilărie.

Sindromul Bartter nu are leac, dar dacă este diagnosticat precoce, poate fi controlat prin medicamente și suplimente minerale.

Tratamentul sindromului Bartter

Tratamentul sindromului Bartter constă în utilizarea suplimentelor de potasiu sau a altor minerale, cum ar fi magneziu sau calciu, pentru a crește concentrația acestor substanțe în sânge și ingestia unor cantități mari de lichide, compensând pierderea mare de apă în urină.

Remediile diuretice care mențin potasiu, cum ar fi spironolactona, sunt de asemenea utilizate pentru a trata boala, precum și medicamente antiinflamatorii nesteroidiene, cum ar fi indometacina, care trebuie luate până la sfârșitul creșterii pentru a permite dezvoltarea normală a individului.

Pacienții ar trebui să facă teste cu ultrasunete de urină, sânge și rinichi. Aceasta servește la monitorizarea funcționării rinichilor și a tractului gastro-intestinal, prevenind efectele tratamentului asupra acestor organe.

Simptomele sindromului Bartter

Simptomele sindromului Bartter apar la începutul copilăriei și pot fi:

Malnutriție; întârziere în creștere; slăbiciune musculară; retard mental; volum crescut de urină; foarte însetată; deshidratare; febră; diaree sau vărsături.

Pacienții cu sindromul Bartter au un nivel scăzut de potasiu, clor, sodiu și calciu în sânge, dar nu au modificări ale tensiunii arteriale. Unii indivizi pot avea caracteristici fizice sugestive pentru boală, cum ar fi o față triunghiulară, o frunte mai proeminentă, ochi mari și urechi orientate spre înainte.

Diagnosticul sindromului Bartter este făcut de urolog, prin evaluarea simptomelor și testelor de sânge ale pacientului care detectează niveluri neregulate în concentrația de potasiu și hormoni, cum ar fi aldosteronul și renina.