- 1. Plasfereză terapeutică
- 2. Imunoglobulină terapeutică
- 3. Tratamentul de fizioterapie
- Principalele complicații ale tratamentului
- Semne de îmbunătățire
- Semne de agravare
Cele mai utilizate tratamente pentru tratarea sindromului Guillain-Barré includ utilizarea imunoglobulinei intravenoase sau efectuarea de sesiuni terapeutice de plasmafereză, care, deși nu pot vindeca boala, ajută la ameliorarea simptomelor și la recuperarea rapidă.
Aceste tratamente sunt inițiate de obicei în Unitățile de Terapie Intensivă atunci când pacientul este internat și urmăresc să reducă cantitatea de anticorpi din sânge, prevenind astfel producerea de leziuni nervoase și agravarea gradului de dezvoltare a bolii.
Ambele tipuri de tratament au aceeași eficiență în ameliorarea simptomelor și recuperarea pacientului, cu toate acestea, utilizarea imunoglobulinei este mai ușor de efectuat și are mai puține efecte secundare decât plasmafereza terapeutică. Ori de câte ori există o suspiciune de apariție a acestui sindrom, se recomandă consultarea unui neurolog pentru a confirma diagnosticul, iar apoi poate fi trimis la alte specialități.
1. Plasfereză terapeutică
Plasmafereza este un tip de tratament care constă în filtrarea sângelui pentru a elimina excesul de substanțe care pot cauza boala. În cazul sindromului Guillain-Barré, plasmafereza este efectuată pentru a îndepărta excesul de anticorpi care acționează împotriva sistemului nervos periferic și care provoacă simptomele bolii.
Sângele filtrat este apoi returnat în organism, care este stimulat pentru a produce anticorpi sănătoși, atenuând astfel simptomele bolii. Înțelegeți cum se face plasmafereza.
2. Imunoglobulină terapeutică
Tratamentul cu imunoglobulină constă în injectarea de anticorpi sănătoși direct în venă, care acționează împotriva anticorpilor care provoacă boala. Astfel, tratamentul cu imunoglobulina devine eficient, deoarece favorizează distrugerea anticorpilor care acționează împotriva sistemului nervos, ameliorează simptomele.
3. Tratamentul de fizioterapie
Fizioterapia este importantă în sindromul Guillain-Barré, deoarece promovează recuperarea funcțiilor musculare și respiratorii, îmbunătățind calitatea vieții persoanei. Este important ca fizioterapia să fie continuată pentru perioade îndelungate până când pacientul își recapătă capacitatea maximă.
Însoțirea unui fizioterapeut cu exerciții zilnice efectuate cu pacientul este necesară pentru stimularea mișcării articulațiilor, îmbunătățirea gamei de mișcare a articulațiilor, menținerea forței musculare și prevenirea complicațiilor respiratorii și circulatorii. Întrucât, pentru majoritatea pacienților, obiectivul principal este să revină la mersul singur.
Când pacientul este internat în UCI, acesta poate fi conectat la aparatul de respirație și, în acest caz, fizioterapeutul este important să asigure oxigenarea necesară, dar după externarea spitalului, tratamentul de fizioterapie poate fi menținut timp de 1 an sau mai mult, în funcție de progresul realizat de pacient.
Principalele complicații ale tratamentului
Tratamentul trebuie continuat până când medicul spune altfel, cu toate acestea pot exista unele complicații legate de tratament, care ar trebui raportate medicului.
În cazul tratamentului cu imunoglobulină intravenoasă, de exemplu, unele dintre complicațiile comune sunt dureri de cap, dureri musculare, frisoane, febră, greață, tremor, oboseală excesivă și vărsături. Cele mai grave complicații, oricât de greu de întâmplat, sunt insuficiența renală, infarctul și formarea cheagurilor, de exemplu.
În cazul plasmaferezei, poate exista o scădere a tensiunii arteriale, o modificare a ritmului cardiac, febră, amețeli, o șansă mai mare de infecții și o scădere a nivelului de calciu. Printre cele mai grave complicații se numără hemoragia, infecția generalizată, formarea cheagurilor și acumularea de aer în membranele pulmonare, cu toate acestea, aceste complicații sunt mai dificile.
De obicei, aceste complicații sunt tratate cu utilizarea de medicamente, analgezice și antiemetice pentru ameliorarea febrei și dorința de a vomita, de exemplu, și este important să informăm medicul despre simptomele experimentate.
Semne de îmbunătățire
Semnele de îmbunătățire a sindromului Guillain-Barré încep să apară la aproximativ 3 săptămâni de la începerea tratamentului, însă majoritatea pacienților nu își recapătă controlul mișcărilor decât după 6 luni.
Semne de agravare
Semnele agravării sindromului Guillain-Barré apar la aproximativ 2 săptămâni de la debutul primelor simptome ale bolii și includ dificultăți în respirație, modificări bruște ale tensiunii arteriale și incontinență, de exemplu, și se întâmplă atunci când tratamentul nu se face în mod corespunzător. corectă.
