Simptomele septicemiei apar atunci când există o infecție într-o parte a corpului, cum ar fi plămânii sau tractul urinar, de exemplu, care nu este tratată corect, ceea ce favorizează răspândirea microorganismului prin fluxul sanguin și are ca rezultat simptome precum febră, greață, oboseală durere excesivă în piept și creșterea frecvenței cardiace, de exemplu.
Septicemia corespunde unei infecții în sânge care se poate întâmpla în timpul spitalizării, ca urmare a mediului sau a procedurilor medicale, sau din cauza nerespectării unei infecții anterioare. Septicemia este diagnosticată în principal prin teste de laborator, iar tratamentul se face folosind antibiotice, care sunt recomandate de medic în funcție de tipul de infecție și de starea generală de sănătate a persoanei.
Principalele simptome
Simptomele septicemiei apar atunci când o infecție nu este tratată corect, microorganismul răspândindu-se prin fluxul sanguin și ajungând la alte organe. Semnele inițiale ale septicemiei sunt:
- Febra peste 38ºC; frisoane si tremuri constante; greata si varsaturi; slabiciune si oboseala excesiva; batai cardiace crescute peste 90 de batai pe minut; respiratie rapida si superficiala, mai mare de 20 de cicluri pe minut.
Deoarece septicemia este o problemă gravă care se dezvoltă foarte repede, este important să mergeți imediat în camera de urgență sau să apelați o ambulanță, apelând la 192, ori de câte ori se suspectează septicemie.
Aceste simptome pot apărea acasă atunci când aveți pneumonie sau infecție a tractului urinar, de exemplu, dar se pot dezvolta și în timpul unei șederi în spital, în special la persoanele cu sistem imunitar slăbit, cum ar fi bebelușii, vârstnicii și pacienții cu HIV, de exemplu.
Cum se identifică septicemia
Diagnosticul inițial al septicemiei poate fi complicat, de aceea este important să se noteze toate simptomele. Medicul poate comanda o cultură de sânge, care corespunde unui test de laborator care permite identificarea microorganismelor prezente în sânge și care se face de obicei în timpul spitalizării.
În plus, este posibil ca medicul să solicite numărul de sânge, care este de obicei modificat în septicemie și alte teste de laborator care permit identificarea focalizării principale a infecției, cum ar fi testul de urină, cultura secrețiilor respiratorii sau rana.
Dacă nu există rezultate evidente ale infecției, medicul poate comanda, de exemplu, o radiografie, o ecografie sau o tomografie, de exemplu, pentru a evalua ce organe pot fi afectate și pentru a identifica focalul inițial al infecției.
