Cardiomiopatia hipertrofică este o boală gravă care duce la o creștere a grosimii mușchiului cardiac, ceea ce o face mai rigidă și cu dificultăți mai mari la pomparea sângelui, care poate duce la moarte.
Deși cardiomiopatia hipertrofică nu are leac, tratamentul ajută la ameliorarea simptomelor și la prevenirea agravării problemei, prevenind complicații, cum ar fi fibrilația atrială și chiar stop cardiac, de exemplu.
Vezi 12 semne care pot indica probleme cardiace.
Principalele simptome
În cele mai multe cazuri, cardiomiopatia hipertrofică nu prezintă semne sau simptome și este adesea identificată într-un examen cardiac de rutină. Cu toate acestea, unele persoane pot experimenta:
- Senzație de lipsă de respirație, în special la eforturi fizice; durere în piept, în special în timpul exercițiului fizic; palpitații sau senzație de bătăi rapide ale inimii;
Astfel, atunci când apare oricare dintre aceste simptome, este recomandat să mergeți la medic pentru a face testele necesare, cum ar fi ecocardiografia sau radiografia toracică, care ajută la identificarea problemei și la începerea tratamentului adecvat.
În mod normal, odată cu înaintarea vârstei și întărirea inimii, este de asemenea frecvent să apară tensiunea arterială ridicată și chiar aritmii, datorită modificării semnalelor electrice din mușchiul inimii.
Pentru că se întâmplă
Cardiomiopatia hipertrofică este cauzată de obicei de o modificare genetică care determină dezvoltarea excesivă a mușchiului cardiac, care devine mai gros decât normal.
Modificarea care provoacă această boală poate trece de la părinți la copii, cu o șansă de 50% ca copiii să se nască cu problema, chiar dacă boala afectează un singur părinte.
Cum se face tratamentul
Astfel, cardiologul începe de obicei tratamentul cu utilizarea unor remedii precum:
- Remedii pentru relaxarea inimii, cum ar fi Metoprolol sau Verapamil: scad stresul asupra mușchiului cardiac și scade ritmul cardiac, permițând pompa mai eficientă a sângelui; Remedii pentru controlul ritmului cardiac, cum ar fi Amiodarona sau Disopiramida: mențineți ritmul cardiac stabil, evitând suprasolicitarea inimii; Anticoagulantele, cum ar fi Warfarina sau Dabigatran: sunt utilizate atunci când există fibrilație atrială, pentru a preveni formarea de cheaguri care pot provoca infarct sau accident vascular cerebral;
Cu toate acestea, atunci când utilizarea acestor medicamente nu este în măsură să amelioreze simptomele, medicul poate apela la operație pentru a îndepărta o bucată din mușchiul cardiac care separă cele două ventricule de inimă, facilitând trecerea sângelui și reducând efortul asupra inimii.
În cazurile cele mai severe, în care există un mare risc de stop cardiac din cauza aritmiei, poate fi necesară implantarea unui stimulator cardiac în inimă, care produce șocuri electrice capabile să regleze ritmul cardiac. Înțelegeți mai bine cum funcționează stimulatorul cardiac.
